SPIRU C. HARET - Omul şcolii

SPIRU C. HARET - Omul şcolii

(15 februarie 1851 - 17 decembrie 1912)

     Născut la 15 februarie 1851, Spiru Haret nu a avut o copilărie fericită. Lupta cu greutăţile materiale nu a dăunat totuşi pregătirii lui Haret. A păşit pragul Facultăţii de ştiinţe din Bucureşti în septembrie 1869. În 1874 Titu Maiorescu, ministru al Instrucţiunii Publice, i-a acordat lui Haret o bursă pentru studiul matematicilor la Paris. Aici, Haret şi-a luat din nou licenţa în matematici (1875), apoi licenţa în ştiinţele fizice (1876) şi doctoratul la 30 ianuarie 1878.
       Spiru Haret este primul român doctor în matematici de la Paris.
La numai 27 de ani, Spiru Haret era cel mai tânăr profesor al Universităţii din Bucureşti. 
A predat Mecanica raţională până în anul 1910.
       Ca profesor şi ca ministru al Instrucţiunii Publice, Spiru Haret a fost sufletul şcolii româneşti şi de aceea a fost numit Omul şcolii. Profesorul universitar trebuie să urmărească şi progresul şcolii în ansamblu fără de care ştiinţa lui rămâne sterilă. Prin reforma învăţământului (Reforma lui Spiru Haret, 1898) a reuşit să ridice mult nivelul şcolii româneşti.
     Profesorul Haret avea darul expunerii pedagogice, adresându-se înţelegerii şi nu memoriei studenţilor, asociind cunoştinţele noi cu cele anterioare, dând demonstraţii simple, ilustrate cu aplicaţii practice variate. Explicaţiile lui Haret erau foarte curgătoare şi extrem de clare, sistematice şi logice. După părerea lui Haret, scopul principal al instruirii nu este transmiterea unui volum cât mai mare de informaţii, ci dezvoltarea capacităţii de înţelegere a celui instruit, iar întregul sistem de promovare trebuie să se concentreze asupra posibilităţilor de asimilare ale şcolarului.

Spiru Haret era împotriva examenului-loterie şi examenului-fraudă. Spiru Haret considera că un examen trebuie redus la un număr de cunoştinţe esenţiale, urmând să constate nu volumul de cunoştinţe memorate de candidat, ci până la ce punct instrucţiunea i-a format spiritul şi judecata.
      Ca om, Spiru Haret a fost modest, cu vederi democratice, cinstit, fără seamăn de bun. Nu a amăgit sau dezamăgit pe nimeni în viaţă. A fost drept, hotărât şi de o exactitate proverbială. Era tăcut, dar extrem de muncitor. Şi oamenii l-au îndrăgit pentru fapte.

(Istoria matematicii în România)