Profesorul
si Omul MIRON NICOLESCU
27
August 1903 - 30 Iunie 1975
Originar
din Giurgiu, unde s-a nãscut la 14/27 august 1903, Miron Nicolescu a urmat
scoala primarã si liceul în Bucuresti. Tatãl sãu, institutorul Vasile
Nicolescu, fusese mutat în Capitalã în 1910. Dupã absolvirea liceului
"Matei Basarab" s-a înscris la Facultatea de stiinte a Universitãtii
Bucuresti, sectia matematici, unde si-a trecut licenta în matematici în 1924.
A
plecat apoi la Paris, unde a urmat cursurile Scolii Normale Superioare, între
anii 1925 si 1928. Si-a trecut din nou licenta în matematici, în anul 1926, iar
în 1928 si-a sustinut doctoratul la Sorbona cu o tezã scrisã sub influenta
cursurilor fãcute de Emile Picard.
Întors în
tarã, a fost numit conferentiar suplinitor de matematici generale la
Universitatea din Cernãuti. Apoi a lucrat ca docent de Analizã matematicã, iar
la 3 aprilie 1931 este numit conferentiar definitiv. La 1 august 1933 a fost
numit profesor titular la catedra de Geometrie analiticã. La 1 octombrie 1940 a
trecut la Universitatea din Bucuresti, la catedra de Geometrie analiticã, iar
la 30 decembrie 1941, ca profesor titular la catedra de calcul diferential si
integral. Din 1948 a fost profesor sef de catedrã. A predat cursuri speciale de
Functii reale si de Teoria potentialului.
A fost membru
corespondent (1936) si titular al fostei Academii de stiinte din România. În
octombrie 1948 a fost numit membru corespondent, iar din 1955 membru titular al
Academiei. Din 1963 a fost directorul Institutului de matematicã al Academiei,
iar de la 8 aprilie 1966 a fost presedinte al Academiei.
Miron
Nicolescu a reprezentat peste hotarele tãrii Academia si Matematica româneascã.
Domeniul de predilectie al lui Miron Nicolescu a fost Analiza matematicã, în
special Teoria functiilor. În acest domeniu s-a ocupat de functii armonice,
functii poliarmonice, functii policalorice. Alte contributii importante ale
profesorului Miron Nicolescu privesc studiul analiticitãtii eliptice,
hiperbolice sau parabolice. Problema analiticitãtii fatã de un operator
diferential l-a condus pe Miron Nicolescu la notiunea de analiticitate a unui
element dintr-o algebra normatã, cu element unitate, fatã de un operator, nu
necesar continuu, din aceasta algebrã. Tratatul de Analizã matematicã (în trei
volume, Editura tehnicã 1957, 1958, 1960) este o lucrare de înaltã si modernã
tinutã stiintificã, cu expunere riguroasã si clarã, cu contributii personale
originale. Acest tratat a contribuit la formarea multor cercetãtori.
Ca om,
Miron Nicolescu nu a fost protocolar si rece, ci sincer si afectiv. La examene
nu era întunecat si distant fatã de studenti, ci familiar, intim, ca un
adevãrat pãrinte. La fel se comporta fatã de oricine îi cerea un sfat sau
sprijin. Miron Nicolescu, prin felul sãu de a fi, strãin de orice pozã, perfect
echilibrat, totdeauna cu judecata sigurã, exprimatã cu seninãtate, avea multe
calitãti ca om si ca matematician. A fost iubit si apreciat nu numai de
studentii sãi, ci si de toti cei care au ajuns sã-l cunoascã mai bine.
(Istoria matematicii în România)
========================================
========================================
